Paris, orașul viselor

Se spune despre acest oraș celebru că are un farmec aparte, un aer care te îmbie la visare, o atmosferă atât de specială pe care nu o poți găsi nicăieri altundeva în lume nici dacă ți-ai petrece toată viața cutreierând lumea în lung și-n lat. Se spune că atunci când pășești pentru prima oară în capitala franceză intri într-o poveste plină de mister, istorie și capodopere arhitecturale, creându-se astfel un mediu deosebit din care nu mai vrei să pleci niciodată.

            Acestea pot părea toate doar niște mituri și legende pe care le găsim doar în cărți și în filme folosite în scopul de a ne determina să ne dorim din tot sufletul să ajungem într-un astfel de loc, un loc care pare desprins dintr-un vis frumos dintr-o noapte de vacanță fără griji pentru ziua următoare. Acest lucru mi s-a întâmplat și mie cu mulți ani în urmă când singurul meu vis era să vizitez Parisul pentru a putea simți și eu acele emoții vibrante date de atmosfera orașului. În anul 2019, visul mi s-a îndeplinit și am ajuns entuziasmată în celebrul oraș franțuzesc. Pot spune acum, după patru ani în care cel puțin o dată pe săptămână m-am gândit cât de norocoasă am fost să vizitez orașul, că nimic din acele povești nu reprezintă o exagerare în privința stărilor nemaipomenite oferite de acest oraș minunat, deoarece să simți atmosfera pariziană este o experiență unică care te face să îți dorești să se repete la nesfârșit.

            Precum spuneam mai devreme, Parisul are un anumit farmec ce te îmbie la visare pe măsură ce îi străbați străduțele misterioase pavate cu piatră cubică, iar această atmosferă m-a învăluit și pe mine, determinându-mă să îmi doresc să ajung la originile acestui loc magic.

Ei bine, totul a început cu o mică insulă numită Île de la Cité, situată în inima Parisului, o parte din ea fiind ocupată astăzi de celebra catedrală Notre-Dame de Paris. În Antichitate, aceasta era locuită de tribul parisiilor, de unde provine și numele orașului, și care a întemeiat un sat de pescari, bucurându-se de un succes comercial, deoarece insula a devenit un loc de intersecție a rutelor comerciale terestre și pe apă. Mai târziu, Parisul a fost ocupat de tribul galic, până când au ajuns romanii, în anul 52 Î.Hr. În timpul ocupației romane, acesta a beneficiat de o dezvoltare comercială și culturală vastă și a devenit un oraș prosper. După sfârșitul Imperiului Roman de Apus, orașul s-a confruntat cu numeroase invazii ale puterilor străine, până în Evul Mediu când din nou s-a dezvoltat foarte mult pe toate planurile. Drumurile au fost pavate, a fost construit celebrul Luvru, s-a început construcția catedralei Notre-Dame și a multor biserici. În anul 1253 școala superioară de filozofie și teologie din Paris a devenit Universitatea Sorbona, denumită după fondatorul ei Robert de Sorbon, care continuă să fie și astăzi una dintre cele mai prestigioase universități din lume. Tot în Evul Mediu a avut loc poate cel mai important eveniment din istoria Franței și anume Revoluția Franceză, care a început cu un eveniment cunoscut în toată lumea drept Căderea Bastiliei, pe data de 14 iulie 1789, dată care de atunci se sărbătorește an fiecare an ca fiind Ziua Națională a Franței, numită de ei La Fête Nationale. De atunci, Parisul a continuat să se dezvolte, devenind până în ziua de astăzi unul dintre cele mai importante centre culturale și economice din lume.

  După această cufundare adâncă în istoria acestui oraș de vis, mi-am îndreptat atenția spre un monument care m-a impresionat profund și a cărui primă privire nu o voi uita niciodată. Priveam îngândurată pe geamul trenului care mă plimba agale prin oraș când, deodată, am zărit după o clădire, cel mai frumos monument pe care l-am văzut vreodată, și anume Turnul Eiffel. Atunci când l-am văzut pentru prima oară am simțit că aceea a fost cea mai frumoasă zi din viața mea, pentru că abia atunci am simțit de fapt ceea ce îmi doream să simt de mulți ani de zile.

            Acesta a fost construit în anul 1889 într-o perioadă cunoscută ca La Belle Epoque, nume datorat prosperității sale deosebite. Scopul construcției a fost acela de a sărbători 100 de ani de la Revoluția Franceză din 1789, după cum spuneam, un eveniment semnificativ în istoria Franței. Creatorul său, Gustave Eiffel, inițial a fost reticent cu privire la acest proiect, însă ulterior a devenit un mare susținător al său, obținând un brevet. Monumentul situat în Arondismentul 7 din Paris era la momentul construirii cea mai înaltă clădire din lume, având o înălțime de 300 m.  Inițial, acesta trebuia să fie demolat după 20 de ani, însă s-a hotărât păstrarea sa datorită beneficiilor oferite în domeniul comunicațiilor, și a devenit cel mai răspândit simbol al Franței.

  După trei ore de așteptare la coadă pentru a vedea acest monument reprezentativ pentru orașul Paris, am savurat niște delicioase clătite franțuzești pe celebrul bulevard Champs-Elysées. Acestea provin dintr-o regiune din nord-vestul Franței și original sunt numite Crêpes sau Crêpes de France, ele fiind un simbol al gastronomiei franțuzești. În Franța există chiar și o sărbătoare numită La Chandeleur, dedicată exclusiv acestor clătite. Legenda spune că dacă o persoană reușește să arunce o clătită în sus în acea zi și să o prindă în tigaie cu mâna dreaptă, în timp ce în mâna stângă ține o monedă de aur, atunci va avea parte de bogăție și prosperitate tot anul.

Acestea reprezintă doar câteva lucruri care îți pot aduce mult râvnita atmosferă franțuzească, dar în realitate aceasta apare în cele mai misterioase moduri, atunci când te plimbi prin acest oraș magic sau pur și simplu când stai pe o bancă pe malul Senei, admirând agitația atât de frumoasă a Parisului, un oraș al viselor.